Legătura dintre îndulcitorii artificiali şi riscul de accident vascular / demenţă

Un studiu proaspăt publicat (aprilie 2017) în revista americană Stroke face legătura între consumul de băuturi care conţin îndulcitori artificiali şi riscul de accident vascular cerebral sau demenţă.

Iată ştirea din USA Today.

Pe scurt, consumul de băuturi care conţin îndulcitori artificiali a fost asociat cu un risc crescut de până la 3 ori de a face accident vascular sau demenţă. Se pare că în acest caz este vorba despre zaharină, acesulfam-K şi aspartam; nu mi-e clar dacă persoanele participante la studiu au consumat şi sucraloză sau stevia. Am citit studiul, mi se pare legitim şi este îngrijorător. Desigur, au fost luate în considerare doar persoane >45 de ani pentru riscul de accident vascular şi >60 de ani pentru demenţă. Personal, prefer zahărul în locul îndulcitorilor artificiali oricând. Cred că e mai sănătos să limitez aportul de zahăr decât să consum fără limită îndulcitori artificiali.

Studiul se găseşte gratuit pe site-ul revistei, aşa că îl puteţi citi acolo sau descărca de aici: STROKEAHA.116.016027.full

Inconştienţa care ucide

Astăzi (19 aprilie 2017) a mai murit un bebeluş de rujeolă. La doar 3 luni, era prea mic pentru a putea fi vaccinat cu ROR. Până la vârsta vaccinării, bebeluşii sunt protejaţi prin efectul de turmă, atunci când ceilalţi din jurul lor sunt vaccinaţi şi nu au de la cine să ia boala. Când rata de vaccinare scade, această protecţie dispare. Părinţii bebeluşului nu au nici o vină aici, alţii sunt inconştienţii.

Sursa informaţiei: articol Hotnews.

Ipocrizia Oliviei Steer

Poate ştiaţi, poate nu: Olivia Steer îşi vaccinează copiii, sau cel puţin şi i-a vaccinat până la un moment dat (când, presupun, i-a fost afectat uzul raţiunii). Deci, cu proprii săi copii în siguranţă, este avocatul anti-vaccinării şi, în parte, responsabil moral de epidemia de rujeolă pe care o traversează România în acest început de 2017.

Iată şi sursa informaţiei: articolul din Gândul.

Deci, nu fiţi nebuni, vaccinaţi-vă copiii, de dragul lor şi de dragul altor copii care pot fi infectaţi de la ei. Louis Pasteur ştia el ce face.

vaccin
(Sursa fotografiei: Pixabay)

Afinele roșii (reblogged)

Afinele (Vacciunium myrtillus) conțin substanțe valoroase care aduc numeroase beneficii sănătății noastre. Afinele împiedică acțiunea radicalilor liberi, întăresc sistemul cardiovascular și vasele capilare, contribuie la prevenirea cheagurilor de sânge. Afinele sunt de mare ajutor și în afecțiunile gastrointestinale.

Afinele sunt bogate în vitamina C, fibre, vitaminele K și E și foarte multi fitonutrienți care fac subiectul a numeroase cercetări științifice datorită beneficiilor uimitoare. Afinele au un conținut bogat de substanțe fitochimice cum ar fi acizii fenolici, proantocianidinele, antocianinele (pigmenții care dau culoare afinelor), flavonoidele (quercitina, myricetina, kempferol) și acidul elagic, o componentă naturală care poate inhiba creșterea tumorilor.

(..citește restul pe pinkgirl.ro)

E951 – Aspartamul

Aditivul alimentar E951, aspartamul, este un îndulcitor artificial. La fel ca zaharina, este cu mult mai dulce decât zahărul (cam de 200 de ori) și nu are valoare nutrițională. Acest lucru îl face foarte atractiv ca și îndulcitor. Mai mult, spre deosebire de zaharină, nu are un gust amărui.

Aspartamul a fost descoperit în 1965, evident, din întâmplare. Un chimist de la G.D. Searle & Company a sintetizat aspartamul ca un intermediar către un medicament împotriva ulcerului și, la un moment dat, și-a lins degetul (ignorând, desigur, niște norme de siguranță elementare dintr-un laborator de chimie), descoperind că produsul pe care îl sintetizase este foarte dulce. Restul este, cum se spune, istorie. Aspartamul a fost aprobat în anii ’80 în câteva țări din Europa, iar din 1994 a fost aprobat la nivel de UE.

E954 – Zaharina

Aditivul alimentar E954 – zaharina – este primul îndulcitor artificial creat și datează din secolul 19. Zaharina există dinainte ca omenirea să știe de bio, organic, vegan și așa mai departe.

Ca multe descoperiri, și zaharina a apărut din întâmplare, când un chimist care lucra la un laborator din cadrul Johns Hopkins University a remarcat un gust dulce pe mâna lui și și-a dat seama ca provine de la un compus la care lucra. Acest lucru se întâmpla în 1879.

Proprietăți: zaharina este de 300-400 ori mai dulce decât zahărul și nu are calorii (nu are valoare nutrițională). Aceste calități, împreună cu proprietatea de a nu declanșa o secreție de insulină, o fac ideală pentru diabetici și pentru cei care vor să  evite zahărul, păstrând satisfacția de a mânca ceva dulce. Există și o parte negativă: zaharina lasă în gură un gust amar sau metalic. Acest lucru se simte mai ales la băuturile răcoritoare și, din această cauză, zaharina este de mult ori cuplată cu alți îndulcitori pentru a masca acest gust. Veți găsi de multe ori pe etichete indicația “îndulcitori”, care înseamnă de obicei un amestec de îndulcitori sintetici.

Efecte negative: la un moment dat, prin anii ’70, se credea că zaharina produce cancer și unele state (vezi California) impuneau producătorilor să afișeze un avertisment pe ambalaje. Este adevărat că ea produce cancer la vezică în cazul rozătoarelor. Mai concret, ea se combină cu o proteină și cu fosfat de calciu, producând microcristale care irită vezica. Răspunsul organismului este de a produce un exces de celule pentru a repara rana făcută de cristale, lucru care în timp duce la formarea tumorilor. Acest lucru nu se produce însă la oameni, deci riscul crescut de cancer nu există. Drept urmare, în ziua de azi, majoritatea statelor consideră zaharina drept inofensivă. Nu același lucru este valabil, din păcate, pentru alți îndulcitori artificiali.

zaharina

(sursa fotografiei: Wikipedia)

E338 – acidul fosforic

Aditivul alimentar E338 – acidul fosforic este un acidifiant folosit pentru multe bauturi racoritoare carbogazoase, pentru brânzeturi și unele produse din carne.

Acidul fosforic se găsește în mod natural în multe fructe și legume și, în afară de rolul său de acidifiant, se mai folosește ca și regulator de aciditate, agent chelator (formează compuși împreună cu unii ioni metalici și astfel îi “consumă”, adică îi face indisponibili pentru organism), antioxidant și pentru a crește permeabilitatea sărurilor în cărnuri.

Acidul fosforic industrial (de multe ori în concentrație de 85%, mult mai mare decât cel alimentar) este un puternic agent anti-rugină, de aceea se spune că și Coca Cola se poate folosi pentru dizolvarea ruginii.

Doza zilnică recomandată: maxim 70 mg / kg corp.

Principala îngrijorare legată de acidul fosforic este cea a acidității. De exemplu, băuturi ca și Coca Cola sau Pepsi au un pH de ~2,5 (în mod interesant, Diet Coke are un pH un pic mai ridicat, de asemenea și restul băuturilor carbogazoase de genul Fanta, Sprite, Mountain Dew etc). Ca fapt divers, băutura Pepsi a fost numită astfel după pepsină, o enzimă digestivă din stomac. Dacă acest pH nu este periculos pentru stomac – acidul din stomac are un pH mai scăzut decât atât -, este în schimb suficient de scăzut pentru a afecta dentina și smalțul dinților. Un motiv în plus pentru a consuma băuturi răcoritoare cu moderație.

Coca Cola

(sursa fotografiei: Pixabay)

Legătura dintre zahărul din alimentație și cancer

Într-o știre  care a trecut mai mult sau mai puțin neobservată la noi, cercetătorii americani au pus în evidență pentru prima dată o legătură între zahărul din alimentație și cancer.

Mai concret, cercetătorii de la MD Anderson Cancer Center (University of Texas) au hrănit șoareci cu zahăr în cantități comparabile cu nivelurile din alimentația obișnuită a oamenilor și au observat că, spre deosebire de șoarecii cu o dietă bazată pe amidon, aceștia au un risc crescut de apariție și dezvoltare a cancerului. Este vorba în acest studiu despre cancerul la sân cu extindere la plămâni.

De exemplu, studiul a revelat că, la vârsta de 6 luni, 30% din șoarecii din grupul de control (cu o dietă bazată pe amidon) aveau tumori măsurabile, în timp de 58-60% din șoarecii hrăniți cu mai mult zahăr aveau tumori mamare. În plus, aceștia din urmă prezentau un risc crescut de extindere a cancerului la plămâni.

În studiile clinice sau de laborator, grupul “de control” este format din subiecții care nu primesc nici un tratament special. Aceștia generează valorile sau comportamentele considerate “normale”, la care se raportează valorile studiate. Dacă există diferențe statistic semnificative față de grupul de control, atunci se consideră că efectul studiat este semnificativ.

În afară de riscul crescut de cancer, acest studiu a dezvăluit și un mecanism de acțiune pentru dezvoltarea cancerului, un mecanism în care un rol principal îl joacă enzima numită 12-LOX (12-lipoxigenază). Această enzimă este implicată în metabolismul acizilor grași folosiți de corp ca și semnalizatori.

Studiul nu este disponibil gratuit online, dar un rezumat se poate citi aici.

Dacă efectele negative ale consumului exagerat de zahăr erau cunoscute de mult timp (obezitate, diabet, probleme dentare etc), este pentru prima dată când se demonstrează că și cancerul poate fi adăugat la această listă nefastă.

Reacți catalizată de 12-LOX:

12-LOX

sursa fotografiei: lipidhome.co.uk

Sunt testele clinice periculoase?

De curând (14 ianuarie 2016), în Franţa, 6 persoane au fost internate în spital ca urmare a unor teste clinice. Dintre acestea, una era deja în moarte cerebrală şi între timp a decedat, iar celelalte 5 (de fapt, ceilalţi 5 pentru că toţi sunt bărbaţi) sunt în stare gravă. Doctorul care îi tratează a declarat că 3 dintre ei ar fi putut suferi deja un “handicap ireversibil”, conform TF1.

Pentru ca să înţelegem bine faptele prezentate, trebuie să ştiţi că este vorba despre faza I de teste clinice pentru un nou medicament. Testele pre-clinice se fac pe animale (cobai, şobolani, iepuri, cimpanzei etc), iar testele clinice se fac pe oameni. În faza I a testelor clinice, voluntari sănătoşi sunt trataţi cu viitorul medicament pentru a testa dacă acesta este sigur pentru folosirea la oameni. Acest lucru se petrece cu mult înainte de punerea pe piaţă a medicamentului.

De ce se oferă oamenii voluntari pentru a testa medicamente necunoscute? Evident, acest gen de activitate este remunerat, de obicei destul de bine. Este o sursă bună pentru un câştig uşor pentru studenţii săraci, de exemplu. Am avut colegi care au făcut aşa ceva, nu este neobişnuit.

Ca fapt divers, medicamentul testat urma să fie folosit pentru tratarea tulburărilor afective, a problemelor de motricitate şi a anxietăţii. Compusul testat urma să stimuleze canabinoizii endogeni (nu, nu cei din canabis). Laboratorul care efectuează testele clinice se numeşte Biotrial – din Rennes – iar grupul farmaceutic care fabrică medicamentul este Bial. În total au fost 90 de persoanel cărora li s-a administrat acest medicament, un număr obişnuit pentru testele în faza I.

Pentru că nu sunt alarmist, răspunsul la întrebarea din titlu este nu. Testele clinice nu sunt periculoase în general, iar astfel de cazuri tragice sunt rarisime. Totuşi, dacă aveţi ocazia să câştigaţi uşor nişte bani testând medicamente, gândiţi-vă de 2 ori înainte să acceptaţi.

pills-530372_640

(sursa fotografiei: pixabay)

E150d – colorant caramel

Aditivul alimentar E150d este colorantul caramel care se găsește în produsele de tip cola (Pepsi, Coca Cola etc), dar și în multe sosuri – cum ar fi sosul de soia -, bere, ciocolată, cookies și așa mai departe.

Grupul de coloranți E150 cuprinde 4 produse:

  • E150a, clasa I, colorant caramel alcalin
  • E150b, clasa II, colorant caramel alcali-sulfit
  • E150c, clasa III, colorant caramel amoniu
  • E150d, clasa IV, colorant caramel sulfit-amoniu

Dintre acestea, E150d este cel mai interesant, fiind și subiectul a câteva controverse.

Funcție: evident, E150d se folosește pentru a da culoarea caracteristică maro închis la o mulțime de produse.

Doza zilnică recomandată: 200 mg / kg corp pentru E150c și E150d, nu există limită recomandată pentru E150a și E150b.

Efecte adverse: consumul în cantități mari de E150c și E150d poate genera probleme intestinale. Din cauza amestecurilor complexe din care sunt formați acești coloranți, efectele adverse încă sunt în curs de studiere – aceasta nu este o veste bună.

Există și o controversă legată de acest colorant: în cursul producției de E150d, se formează un compus numit 4-metilimidazol, prescurtat 4-MI. Unele studii toxicologice au arătat că acest compus este carcinogen pentru animalele de laborator, dar nu se știe sigur dacă acest lucru este valabil și pentru oameni și, în plus, FDA (toată treaba se petrece la americani, desigur) a precizat că un om ar trebui să consume peste 1000 de doze de cola pe zi pentru a ajunge la concentrațiile administrate rozătoarelor de laborator în care s-a găsit cancer. Prin urmare, toxicitatea acestui produs la oameni nu a fost încă dovedită. Nu a fost nici infirmată definitiv, deci nu e cazul să ne culcăm pe o ureche.

Verdict: de evitat dacă vă cauzează probleme intestinale, de consumat cu moderație în orice caz.

caramel

(sursa fotografiei: Wikipedia)