Ce conţine Panadol Baby?

Ştiaţi ce conţine Panadol Baby? Poate că bănuiaţi că ingredientul activ este banalul paracetamol (para-acetil-aminofenol, acetaminofen). Nici o problemă pînă aici.

Să vedem ce mai găsim pe lîngă paracetamol:

Ce mă interesează mai ales este azorubina (E122, carmoizină). Este colorantul din Panadol Baby care dă culoarea roz. Problema este următoarea: azorubina este un colorant de sinteză, mai precis un colorant azoic. Bad news. Coloranţii azoici nu sunt foarte prietenoşi cu omul şi nu prea sunt recomandaţi. Doza zilnică recomandată este de 4 mg/kg corp. În SUA nu a fost folosit niciodată în alimentaţie, pentru că nimeni nu a vrut să-şi asume costurile studiilor pentru a demonstra siguranţa sa.

Bun, dar nu s-a gîndit nimeni măcar să recomande să nu fie folosit în produse destinate copiilor? BA DA! Exisă un ghid (poate fi descărcat aici: WC500003382) elaborat de EMeA (Agenţia Europeană a Medicamentelor) despre folosirea excipienţilor în medicamentele comercializate în UE. Ce spune ghidul la pagina 3?

colouring agents with documented safety risks, e.g. azo dyes and other synthetic colouring agents, should not be used in medicinal products for paediatric use when only intended for aesthetic purposes 

Printr-o coincidenţă ciudată, exact coloranţii azoici sunt daţi ca exemplu specific de substanţe care NU ar trebui folosite doar pentru scopuri estetice în medicamente destinate copiilor.

Ca să fie clar, se recomandă să nu fie folosiţi coloranţi azoici în medicamente pentru copii. Se aude, GSK? Ruşinică. Mai mult decît ruşinică. Panadol Baby se prescrie şi se poate administra încă de la 3 luni. În mod cu totul inutil, într-un medicament administrat sugarilor, se adaugă un excipient dintr-o categorie de produse cu risc de securitate dovedit.

Dacă vreţi să verificaţi informaţia, puteţi descărca întregul prospect aici: PRO_Panadol_Baby_nov2013. Informaţia este actuală, verificată în primăvara lui 2017 cînd am dat Panadol băieţelului nostru. Desigur, la recomandarea doctorului.

 

Nu hrăniţi bebeluşii cu lapte vegetal

O ştire care a trecut discret prin paginile ziarelor româneşti spune următoarele: părinţii unui bebeluş care a murit de malnutriţie din cauza hrănirii neadecvate sunt judecaţi de justiţia belgiană şi riscă 18 ani de închisoare (ştirea pe scurt în româneşte pe hotnews sau mai pe larg în limba franceză). Cîteva puncte pe scurt:

  • părinţii sunt flexitarieni (un fel de vegetarieni mai puţin stricţi) care deţin şi un magazin de produse “bio”
  • fără să consulte un doctor, au decis că bebeluşul lor este intolerant la gluten ŞI lactoză
  • de la 3 la 7 luni, şi-au hrănit copilaşul cu lapte de porumb, orez, ovăz, quinoa şi hrişcă (în loc de lapte praf pentru sugari din care se găsesc cel puţin 10 feluri pe piaţă)
  • în acest timp, micuţul a scăzut în greutate pînă a ajuns să cîntărească 4,3 kg la 7 luni. Tot nu a fost dus la doctor
  • cînd bebeluşul a început să vomite şi părinţii s-au îngrijorat, în loc să meargă la spital, s-au dus cu el la un şarlatan HOMEOPAT. Cum homeopatia nu “tratează” decît lucruri care trec singure, omul i-a sfătuit să meargă la urgenţă
  • bebeluşul a murit înainte să ajungă la spital. Diagnosticul a fost de deshidratare şi malnutriţie cronică
  • declaraţia tatălui: “A nos yeux, nous ne faisions rien de mal”

(sursa fotografiei: Pixabay)

Care a fost problema de fapt? Mai multe chestiuni: intoleranţa la gluten sau lactoză e stabilită de doctori, nu este un moft sau o modă. Laptele vegetal NU este un substitut pentru laptele praf pentru sugari, nu este potrivit pentru copii. Rădăcina problemei, mi se pare, este moda actuală bio/vegetarian/vegan/gluten-free, apărută ca o reacţie de înţeles la alimentaţia clasică, considerată nesănătoasă. Fără un minim de cunoştinţe, o dietă de fiţe este probabil periculoasă. Glutenul sau lactoza, de pildă, fac parte din dieta normală a oamenilor şi nu sunt dăunătoare, decît în cazuri specifice care se diagnostichează de doctori adevăraţi.

Se aşteapă un verdict la acest proces pe data de 14 iunie…

Doctorul, vaccinurile si dezinformare (reblogged)

Am un prieten medic. El lucreaza intr-o zona de maxima activitate a epidemiei de rujeola, aparuta in Romania pe fondul reducerii vaccinarii; insa el este impotriva vaccinurilor, zice el doar occidentale. Nu comentez faptul ca geografic epidemia se suprapune peste noile centre de cultura si educatie din Ardeal, ca mi-e rusine. In sfarsit: asta e mesajul de trezire de azi dimineata..

(vezi continuarea pe adouaopinieblog.wordpress.com)

25… and counting

Se pare că în această perioadă nu trece o săptămână fără veşti rele din această direcţie: al 25-lea deces din cauza epidemiei de rujeolă.

Tot în această săptămână, legea privind obligativitatea vaccinării a fost pusă în dezbatere publică şi prima dezbatere a fost dominată, se pare, de anti-vaxxeri, în loc să fie vorba despre argumente raţionale.

Singura veste bună: din cauza epidemiei, vârsta recomandată a vaccinului ROR a scăzut la 9 luni. Numai să fie vaccinuri, la ce guvern incompetent avem.

Epidemia continuă, morţile continuă

Am inaugurat săptămîna aceasta a 24-a moarte legată de rujeolă în România. Iată ştirea. Nu e plăcută şi situaţia continuă să îngrijoreze. Desigur, poţi oricînd să spui că fata avea sindrom Down, avea deja bronhopneumonie, malformaţie cardiacă… O fi vrea coincidenţă macabră, atunci, că a murit după ce a făcut rujeolă.

Iată ce spune site-ul desprevaccin.ro despre rujeolă:

Complicațiile rujeolei sunt frecvente și grave. Astfel, unul din patru copii ajunge la spital din cauza gravității bolii, unul din o mie de cazuri prezintă inflamația creierului (ce poate duce la deteriorarea funcției lui) și unul sau două cazuri din o mie se pot solda cu deces, în ciuda celor mai bune îngrijiri medicale.

Este un site care aparţine Ministerului Sănătăţii, prin urmare are informaţii scrise de doctori, nu de habarnişti. Şi este realizat prin GOVITHUB, un proiect al guvernului Cioloş. Închei paranteza.

Cunosc personal părinţi ai căror copii (sănătoşi altminteri) au ajuns la spital din cauza rujeolei. Reţineţi ce complicaţii pot apărea: unul sau două cazuri din o mie se pot solda cu deces, în ciuda celor mai bune îngrijiri medicale. Prin comparaţie, reacţiile adverse la vaccinare sunt de ordinul 1-2 cazuri la un milion. Unul la mie vs unul la un milion, înţelegeţi diferenţa? Trei ordine de mărime.