Ce conţine Panadol Baby?

Ştiaţi ce conţine Panadol Baby? Poate că bănuiaţi că ingredientul activ este banalul paracetamol (para-acetil-aminofenol, acetaminofen). Nici o problemă pînă aici.

Să vedem ce mai găsim pe lîngă paracetamol:

Ce mă interesează mai ales este azorubina (E122, carmoizină). Este colorantul din Panadol Baby care dă culoarea roz. Problema este următoarea: azorubina este un colorant de sinteză, mai precis un colorant azoic. Bad news. Coloranţii azoici nu sunt foarte prietenoşi cu omul şi nu prea sunt recomandaţi. Doza zilnică recomandată este de 4 mg/kg corp. În SUA nu a fost folosit niciodată în alimentaţie, pentru că nimeni nu a vrut să-şi asume costurile studiilor pentru a demonstra siguranţa sa.

Bun, dar nu s-a gîndit nimeni măcar să recomande să nu fie folosit în produse destinate copiilor? BA DA! Exisă un ghid (poate fi descărcat aici: WC500003382) elaborat de EMeA (Agenţia Europeană a Medicamentelor) despre folosirea excipienţilor în medicamentele comercializate în UE. Ce spune ghidul la pagina 3?

colouring agents with documented safety risks, e.g. azo dyes and other synthetic colouring agents, should not be used in medicinal products for paediatric use when only intended for aesthetic purposes 

Printr-o coincidenţă ciudată, exact coloranţii azoici sunt daţi ca exemplu specific de substanţe care NU ar trebui folosite doar pentru scopuri estetice în medicamente destinate copiilor.

Ca să fie clar, se recomandă să nu fie folosiţi coloranţi azoici în medicamente pentru copii. Se aude, GSK? Ruşinică. Mai mult decît ruşinică. Panadol Baby se prescrie şi se poate administra încă de la 3 luni. În mod cu totul inutil, într-un medicament administrat sugarilor, se adaugă un excipient dintr-o categorie de produse cu risc de securitate dovedit.

Dacă vreţi să verificaţi informaţia, puteţi descărca întregul prospect aici: PRO_Panadol_Baby_nov2013. Informaţia este actuală, verificată în primăvara lui 2017 cînd am dat Panadol băieţelului nostru. Desigur, la recomandarea doctorului.

 

E150d – colorant caramel

Aditivul alimentar E150d este colorantul caramel care se găsește în produsele de tip cola (Pepsi, Coca Cola etc), dar și în multe sosuri – cum ar fi sosul de soia -, bere, ciocolată, cookies și așa mai departe.

Grupul de coloranți E150 cuprinde 4 produse:

  • E150a, clasa I, colorant caramel alcalin
  • E150b, clasa II, colorant caramel alcali-sulfit
  • E150c, clasa III, colorant caramel amoniu
  • E150d, clasa IV, colorant caramel sulfit-amoniu

Dintre acestea, E150d este cel mai interesant, fiind și subiectul a câteva controverse.

Funcție: evident, E150d se folosește pentru a da culoarea caracteristică maro închis la o mulțime de produse.

Doza zilnică recomandată: 200 mg / kg corp pentru E150c și E150d, nu există limită recomandată pentru E150a și E150b.

Efecte adverse: consumul în cantități mari de E150c și E150d poate genera probleme intestinale. Din cauza amestecurilor complexe din care sunt formați acești coloranți, efectele adverse încă sunt în curs de studiere – aceasta nu este o veste bună.

Există și o controversă legată de acest colorant: în cursul producției de E150d, se formează un compus numit 4-metilimidazol, prescurtat 4-MI. Unele studii toxicologice au arătat că acest compus este carcinogen pentru animalele de laborator, dar nu se știe sigur dacă acest lucru este valabil și pentru oameni și, în plus, FDA (toată treaba se petrece la americani, desigur) a precizat că un om ar trebui să consume peste 1000 de doze de cola pe zi pentru a ajunge la concentrațiile administrate rozătoarelor de laborator în care s-a găsit cancer. Prin urmare, toxicitatea acestui produs la oameni nu a fost încă dovedită. Nu a fost nici infirmată definitiv, deci nu e cazul să ne culcăm pe o ureche.

Verdict: de evitat dacă vă cauzează probleme intestinale, de consumat cu moderație în orice caz.

caramel

(sursa fotografiei: Wikipedia)

E163 – antocianii

Antocianii (antocianinele, antocianidinele) sunt o grupă de coloranți naturali extrași din fructe și din flori. Numele acestor compuși vine din limba greacă, unde anthos = floare și kyanos = albastru. Acești compuși nu conțin cianură; legătura este doar la nivelul numelui, deoarece cuvântul “cianură” provine tot din grecescul kyanos=albastru (la început, cianura se obținea din albastrul de Prussia, un compus folosit drept colorant albastru și medicament până în ziua de astăzi). Albastrul de Prussia are la rândul lui o poveste interesantă.

Acești coloranți sunt: E163a, E163b, E163c, E163d, E163e, E163f, E163(i), E163(ii) și E163(iii). În natură, antocianii sunt cei care dau culoarea multor fructe (mai ales fructe de pădure) și flori. Se găsesc în concentrație destul de mare: 1,15 mg/g în afine și până la 20 mg/g în anumite legume roșii și negre.   Antocianinele conțin un carbohidrat, în timp ce antocianidinele nu conțin carbohidrat. Culoarea acestor compuși poate fi roșu, albastru, mov, portocaliu și diverse combinații, în funcție de proveniența lor și de pH-ul soluției în care se găsesc.

Au fost izolați peste 500 de antociani diferiți, însă structura de bază a unui antocian este întotdeauna ionul flavilium:

antociani

sursa fotografiei: Wikipedia

Antocianii au fost folosiți drept coloranți alimentari de multă vreme, însă au o problemă: culoarea lor este afectată cu ușurință de: temperatură, oxigen (a se citi aer), UV (a se citi lumină), pH și alții. Prin urmare, un produs alimentar colorat cu antociani poate să își schimbe culoarea destul de ușor, mai ales dacă e ținut la soare, fără ca acest lucru să însemne că este alterat. Atenție, este posibil ca ei să păteze hainele – sunt, la urma urmei, coloranții conținuți de afine, strugurii roșii și, evident, vinul roșu.

Siguranță pentru consum: ca și coloranți alimentari, nu riscați să consumați mai mulți antociani decât ați consuma dacă mâncați fructe de pădure. Dintre ei, doar E163(ii) are o doză zilnică maximă recomandată de 2,5 mg/kg corp. Am fost plăcut impresionat să constat că Fanta Madness folosește antociani, de exemplu.

Efecte secundare: nu există efecte secundare cunoscute. Din contră, există indicii că antocianii, fiind antioxidanți, ar putea fi benefici.