Ce conţine Panadol Baby?

Ştiaţi ce conţine Panadol Baby? Poate că bănuiaţi că ingredientul activ este banalul paracetamol (para-acetil-aminofenol, acetaminofen). Nici o problemă pînă aici.

Să vedem ce mai găsim pe lîngă paracetamol:

Ce mă interesează mai ales este azorubina (E122, carmoizină). Este colorantul din Panadol Baby care dă culoarea roz. Problema este următoarea: azorubina este un colorant de sinteză, mai precis un colorant azoic. Bad news. Coloranţii azoici nu sunt foarte prietenoşi cu omul şi nu prea sunt recomandaţi. Doza zilnică recomandată este de 4 mg/kg corp. În SUA nu a fost folosit niciodată în alimentaţie, pentru că nimeni nu a vrut să-şi asume costurile studiilor pentru a demonstra siguranţa sa.

Bun, dar nu s-a gîndit nimeni măcar să recomande să nu fie folosit în produse destinate copiilor? BA DA! Exisă un ghid (poate fi descărcat aici: WC500003382) elaborat de EMeA (Agenţia Europeană a Medicamentelor) despre folosirea excipienţilor în medicamentele comercializate în UE. Ce spune ghidul la pagina 3?

colouring agents with documented safety risks, e.g. azo dyes and other synthetic colouring agents, should not be used in medicinal products for paediatric use when only intended for aesthetic purposes 

Printr-o coincidenţă ciudată, exact coloranţii azoici sunt daţi ca exemplu specific de substanţe care NU ar trebui folosite doar pentru scopuri estetice în medicamente destinate copiilor.

Ca să fie clar, se recomandă să nu fie folosiţi coloranţi azoici în medicamente pentru copii. Se aude, GSK? Ruşinică. Mai mult decît ruşinică. Panadol Baby se prescrie şi se poate administra încă de la 3 luni. În mod cu totul inutil, într-un medicament administrat sugarilor, se adaugă un excipient dintr-o categorie de produse cu risc de securitate dovedit.

Dacă vreţi să verificaţi informaţia, puteţi descărca întregul prospect aici: PRO_Panadol_Baby_nov2013. Informaţia este actuală, verificată în primăvara lui 2017 cînd am dat Panadol băieţelului nostru. Desigur, la recomandarea doctorului.

 

Nu hrăniţi bebeluşii cu lapte vegetal

O ştire care a trecut discret prin paginile ziarelor româneşti spune următoarele: părinţii unui bebeluş care a murit de malnutriţie din cauza hrănirii neadecvate sunt judecaţi de justiţia belgiană şi riscă 18 ani de închisoare (ştirea pe scurt în româneşte pe hotnews sau mai pe larg în limba franceză). Cîteva puncte pe scurt:

  • părinţii sunt flexitarieni (un fel de vegetarieni mai puţin stricţi) care deţin şi un magazin de produse “bio”
  • fără să consulte un doctor, au decis că bebeluşul lor este intolerant la gluten ŞI lactoză
  • de la 3 la 7 luni, şi-au hrănit copilaşul cu lapte de porumb, orez, ovăz, quinoa şi hrişcă (în loc de lapte praf pentru sugari din care se găsesc cel puţin 10 feluri pe piaţă)
  • în acest timp, micuţul a scăzut în greutate pînă a ajuns să cîntărească 4,3 kg la 7 luni. Tot nu a fost dus la doctor
  • cînd bebeluşul a început să vomite şi părinţii s-au îngrijorat, în loc să meargă la spital, s-au dus cu el la un şarlatan HOMEOPAT. Cum homeopatia nu “tratează” decît lucruri care trec singure, omul i-a sfătuit să meargă la urgenţă
  • bebeluşul a murit înainte să ajungă la spital. Diagnosticul a fost de deshidratare şi malnutriţie cronică
  • declaraţia tatălui: “A nos yeux, nous ne faisions rien de mal”

(sursa fotografiei: Pixabay)

Care a fost problema de fapt? Mai multe chestiuni: intoleranţa la gluten sau lactoză e stabilită de doctori, nu este un moft sau o modă. Laptele vegetal NU este un substitut pentru laptele praf pentru sugari, nu este potrivit pentru copii. Rădăcina problemei, mi se pare, este moda actuală bio/vegetarian/vegan/gluten-free, apărută ca o reacţie de înţeles la alimentaţia clasică, considerată nesănătoasă. Fără un minim de cunoştinţe, o dietă de fiţe este probabil periculoasă. Glutenul sau lactoza, de pildă, fac parte din dieta normală a oamenilor şi nu sunt dăunătoare, decît în cazuri specifice care se diagnostichează de doctori adevăraţi.

Se aşteapă un verdict la acest proces pe data de 14 iunie…

Doctorul, vaccinurile si dezinformare (reblogged)

Am un prieten medic. El lucreaza intr-o zona de maxima activitate a epidemiei de rujeola, aparuta in Romania pe fondul reducerii vaccinarii; insa el este impotriva vaccinurilor, zice el doar occidentale. Nu comentez faptul ca geografic epidemia se suprapune peste noile centre de cultura si educatie din Ardeal, ca mi-e rusine. In sfarsit: asta e mesajul de trezire de azi dimineata..

(vezi continuarea pe adouaopinieblog.wordpress.com)

25… and counting

Se pare că în această perioadă nu trece o săptămână fără veşti rele din această direcţie: al 25-lea deces din cauza epidemiei de rujeolă.

Tot în această săptămână, legea privind obligativitatea vaccinării a fost pusă în dezbatere publică şi prima dezbatere a fost dominată, se pare, de anti-vaxxeri, în loc să fie vorba despre argumente raţionale.

Singura veste bună: din cauza epidemiei, vârsta recomandată a vaccinului ROR a scăzut la 9 luni. Numai să fie vaccinuri, la ce guvern incompetent avem.

Epidemia continuă, morţile continuă

Am inaugurat săptămîna aceasta a 24-a moarte legată de rujeolă în România. Iată ştirea. Nu e plăcută şi situaţia continuă să îngrijoreze. Desigur, poţi oricînd să spui că fata avea sindrom Down, avea deja bronhopneumonie, malformaţie cardiacă… O fi vrea coincidenţă macabră, atunci, că a murit după ce a făcut rujeolă.

Iată ce spune site-ul desprevaccin.ro despre rujeolă:

Complicațiile rujeolei sunt frecvente și grave. Astfel, unul din patru copii ajunge la spital din cauza gravității bolii, unul din o mie de cazuri prezintă inflamația creierului (ce poate duce la deteriorarea funcției lui) și unul sau două cazuri din o mie se pot solda cu deces, în ciuda celor mai bune îngrijiri medicale.

Este un site care aparţine Ministerului Sănătăţii, prin urmare are informaţii scrise de doctori, nu de habarnişti. Şi este realizat prin GOVITHUB, un proiect al guvernului Cioloş. Închei paranteza.

Cunosc personal părinţi ai căror copii (sănătoşi altminteri) au ajuns la spital din cauza rujeolei. Reţineţi ce complicaţii pot apărea: unul sau două cazuri din o mie se pot solda cu deces, în ciuda celor mai bune îngrijiri medicale. Prin comparaţie, reacţiile adverse la vaccinare sunt de ordinul 1-2 cazuri la un milion. Unul la mie vs unul la un milion, înţelegeţi diferenţa? Trei ordine de mărime.

Inconştienţa care ucide

Astăzi (19 aprilie 2017) a mai murit un bebeluş de rujeolă. La doar 3 luni, era prea mic pentru a putea fi vaccinat cu ROR. Până la vârsta vaccinării, bebeluşii sunt protejaţi prin efectul de turmă, atunci când ceilalţi din jurul lor sunt vaccinaţi şi nu au de la cine să ia boala. Când rata de vaccinare scade, această protecţie dispare. Părinţii bebeluşului nu au nici o vină aici, alţii sunt inconştienţii.

Sursa informaţiei: articol Hotnews.

Ipocrizia Oliviei Steer

Poate ştiaţi, poate nu: Olivia Steer îşi vaccinează copiii, sau cel puţin şi i-a vaccinat până la un moment dat (când, presupun, i-a fost afectat uzul raţiunii). Deci, cu proprii săi copii în siguranţă, este avocatul anti-vaccinării şi, în parte, responsabil moral de epidemia de rujeolă pe care o traversează România în acest început de 2017.

Iată şi sursa informaţiei: articolul din Gândul.

Deci, nu fiţi nebuni, vaccinaţi-vă copiii, de dragul lor şi de dragul altor copii care pot fi infectaţi de la ei. Louis Pasteur ştia el ce face.

vaccin
(Sursa fotografiei: Pixabay)

Sunt testele clinice periculoase?

De curând (14 ianuarie 2016), în Franţa, 6 persoane au fost internate în spital ca urmare a unor teste clinice. Dintre acestea, una era deja în moarte cerebrală şi între timp a decedat, iar celelalte 5 (de fapt, ceilalţi 5 pentru că toţi sunt bărbaţi) sunt în stare gravă. Doctorul care îi tratează a declarat că 3 dintre ei ar fi putut suferi deja un “handicap ireversibil”, conform TF1.

Pentru ca să înţelegem bine faptele prezentate, trebuie să ştiţi că este vorba despre faza I de teste clinice pentru un nou medicament. Testele pre-clinice se fac pe animale (cobai, şobolani, iepuri, cimpanzei etc), iar testele clinice se fac pe oameni. În faza I a testelor clinice, voluntari sănătoşi sunt trataţi cu viitorul medicament pentru a testa dacă acesta este sigur pentru folosirea la oameni. Acest lucru se petrece cu mult înainte de punerea pe piaţă a medicamentului.

De ce se oferă oamenii voluntari pentru a testa medicamente necunoscute? Evident, acest gen de activitate este remunerat, de obicei destul de bine. Este o sursă bună pentru un câştig uşor pentru studenţii săraci, de exemplu. Am avut colegi care au făcut aşa ceva, nu este neobişnuit.

Ca fapt divers, medicamentul testat urma să fie folosit pentru tratarea tulburărilor afective, a problemelor de motricitate şi a anxietăţii. Compusul testat urma să stimuleze canabinoizii endogeni (nu, nu cei din canabis). Laboratorul care efectuează testele clinice se numeşte Biotrial – din Rennes – iar grupul farmaceutic care fabrică medicamentul este Bial. În total au fost 90 de persoanel cărora li s-a administrat acest medicament, un număr obişnuit pentru testele în faza I.

Pentru că nu sunt alarmist, răspunsul la întrebarea din titlu este nu. Testele clinice nu sunt periculoase în general, iar astfel de cazuri tragice sunt rarisime. Totuşi, dacă aveţi ocazia să câştigaţi uşor nişte bani testând medicamente, gândiţi-vă de 2 ori înainte să acceptaţi.

pills-530372_640

(sursa fotografiei: pixabay)

Povestea talidomidei

Ce este talidomida? Talidomida este un medicament care a fost descoperit și pus în vânzare în anii ’50, mai întâi în Germania de Vest (RFG) – fiind produs de o companie germană – apoi în Anglia, Spania, Australia, Canada și alte țări.

Fiind un antiemetic foarte eficient, talidomida a fost vândută mai ales femeilor gravide ca leac împotriva grețurilor cauzate de sarcină. Este important de știut că, la acea vreme, folosirea medicamentelor în timpul sarcinii nu era controlată, deoarece medicii nu credeau că un medicament luat de mamă poate afecta fătul.

La scurtă vreme după punerea în vânzare s-a descoperit un efect teratogen al talidomidei, medicamentul producând malformații copiilor ale căror mame luaseră substanța în timpul sarcinii. Acest efect nefericit a făcut ca talidomida să fie responsabilă pentru moartea a 2000 de copii și malformații grave la încă 10000 de copii.

Partea tragică a acestei povești nu se oprește aici. Deși informațiile despre toxicitatea medicamentului au fost disponibile destul de rapid și talidomida a fost interzisă încă din 1961 în unele țări, ea a rămas disponibilă în Spania în timpul anilor ’70 și poate chiar la începutul anilor ’80. Cauza a fost o combinație fatală de lipsă de reglementare în Spania și neglijență de-a dreptul criminală a companiei producătoare Chemie Grunenthal.

Ce învățăm de la talidomidă?

  • medicamentele pe care  le consumăm sunt la fel de importante ca alimentele și pot să provoace mult rău dacă nu suntem vigilenți;
  • în cazul farmaceuticii, autoritățile de reglementare au o misiune crucială;

talidomida

sursa: Wikipedia