Hainele cele noi ale împăratului – apa “ionizată” şi apa alcalină

Partea 1 – apa “ionizată”

Am pus ionizat între ghilimele pentru că, în chimie, acest termen nu are sens în legătură cu apa. Am învăţat multă (bio)chimie în liceu şi în facultate fără să aud de apă ionizată. Avertizez că trebuie să faceţi apel la cîteva cunoştinţe de chimie pentru a înţelege bine cum e cu această apă. În acest fel, vor fi răzbunaţi toţi profesorii care au fost întrebaţi vreodată “la ce îmi foloseşte mie chimia după ce termin şcoala?”

Cum arată formarea ionilor din molecula de apă:

H2O  -> H+ + HO

Apa pură nu este ionizată (termenul folosit este mai degrabă “disociată”). Mai exact, cam 2 molecule dintr-un miliard sunt disociate, ceea ce înseamnă practic zero. De aceea, nici nu conduce curentul electric. Apa mai este şi neutră din punct de vedere electric şi conţine, în mod cu totul şi cu totul banal, molecule formate din 2 atomi de H legaţi de un atom de O cu legături covalente polare. Aceste molecule se ţin unele de altele prin nişte forţe mai slabe numite legături de hidrogen.

Aici apare prima problemă: minciuna proponenţilor apei ionizate. Ce spun aceştia?

(sursa fotografiei: pH Miracle)

Sau, dacă preferaţi bazaconia în româneşte:

(sursa: Aquavia. Da, este apa minune la care fac reclamă Dragoş Bucur şi Dana Nălbaru. Site-ul cu pricina este plin de dezinformări prezentate drept ştiinţă)

Pe scurt, pretenţia că apa “ionizată” sau apa alcalină formează nişte “clustere” de molecule mai mici decît de obicei este o prostie de la cap la coadă. Moleculele de apă nu formează clustere deloc, nici mici, nici mari. Sau, dacă vreți o altă exprimare, toată apa dintr-o sticlă este un singur cluster imens de molecule.

Am vorbit despre apa pură, dar noi nu bem apă pură. Apa potabilă are ioni dizolvaţi, de cele mai multe ori aceştia fiind Na+, Mg2+, Ca2+, HCO3, NO3 etc. Împreună cu H+ şi HO-, aceştia sunt ionii pe care îi veţi găsi în apa pe care o beţi. E gata ionizată, gratis.

Ce face totuși un “ionizator” de apă? Nimic altceva decît o electroliză, adică trecerea curentului electric printr-o soluție. Cum apa pură nu conduce curentul (și mai este și greu de procurat), trebuie să pornești de la apă potabilă sau îmbuteliată care deja conține ioni. Cu alte cuvinte, “ionizatorul” are nevoie de apă gata ionizată. Atunci, de ce dai bani pe el?

Asta ar fi a doua problemă: a trece curent electric prin apă și apoi să o bei este o idee de-a dreptul stupidă. Altă rimă n-am găsit. Nu este nimic sănătos în asta. Întrebați un chimist dacă e dispus să bea apa pe care tocmai a electrolizat-o.

Ce se întîmplă în cursul electrolizei? La polul pozitiv, anod, se oxidează ionii negativi, iar la polul negativ se reduc ionii pozitivi. Unele ionizatoare necesită sare de bucătărie pentru a funcționa. Ce se obține la electroliză?

  • la anod se pot obține următoarele: oxigen gazos și, poate, clor gazos. Clorul este un gaz foarte toxic, nu vă doriți așa ceva în bucătărie. De fapt, electroliza unei soluții de sare este metoda principală prin care în industrie se obține clor gazos.

(sursa: Wikipedia)

Dar poate aveți noroc și clorul nu se degajă. Dacă rămîne în soluție, va reacționa cu un ion de Na+ care sigur se găsește și cu unul de HO- și veți obține NaClO. Acesta este un compus foarte simpatic cunoscut drept hipoclorit de sodiu. Felicitări, tocmai ați preparat o soluție (sper, diluată) de înălbitor cu clor Ace. Începeți să vedeți de ce este o idee stupidă?

(sursa imaginii: Cora.ro)

  • Ce se întîmplă la catod? Ionii de H+ se pot transforma în hidrogen gazos. Super! Hidrogenul este un gaz exploziv. Ionii de Na+ se pot transforma în Na metalic, care reacționează cu apa și dă NaOH, adică sodă caustică (sper, diluată). Felicitări, tocmai ați preparat ingredientul principal din produsul chimic coroziv care curăță țevile! Acum, beți-l dacă aveți curaj.

Și ajungem la a treia problemă a apei ionizate: nu știi, de fapt, ce bei. Ce pH are apa ionizată? Ce ioni conține și în ce concentrații? Producătorul oferă un buletin de analiză și garantează aceeași compoziție de fiecare dată cînd folosești aparatul? Am arătat mai sus care sunt pericolele. Dacă apa vine de la catod, este probabil alcalină, deci pH > 7. Acesta vine de la bicarbonat sau de la sodă?

Am ajuns la sfîrșitul părții 1, iată și rezumatul:

  1. Explicația teoretică a efectului ionizării este falsă.
  2. Este o idee proastă să faci electroliza apei la tine în bucătărie și apoi să mai și bei acea apă. Am detaliat cîteva pericole mai sus.
  3. Nu știi, de fapt, ce bei. Apa de la robinet este testată de DSP locală; apa îmbuteliată este testată și ea și pe etichetă poți citi ce pH are și ce ioni conține + concentrațiile lor. Apa electrolizată poate conține hipoclorit sau sodă, de exemplu. Ești sigur că știi ce bei?

Cîteva surse de informare folosite:

http://www.chem1.com/CQ/ionbunk.html

http://business.inquirer.net/184754/the-4000-scam-on-alkaline-water

http://www.huffingtonpost.com/john-berardi-phd/alkaline-water_b_7762588.html

https://hydrationanywhere.com/alkaline-ionized-water-huge-scam/

Va urma: partea 2 – apa alcalină și “beneficiile” ei

E338 – acidul fosforic

Aditivul alimentar E338 – acidul fosforic este un acidifiant folosit pentru multe bauturi racoritoare carbogazoase, pentru brânzeturi și unele produse din carne.

Acidul fosforic se găsește în mod natural în multe fructe și legume și, în afară de rolul său de acidifiant, se mai folosește ca și regulator de aciditate, agent chelator (formează compuși împreună cu unii ioni metalici și astfel îi “consumă”, adică îi face indisponibili pentru organism), antioxidant și pentru a crește permeabilitatea sărurilor în cărnuri.

Acidul fosforic industrial (de multe ori în concentrație de 85%, mult mai mare decât cel alimentar) este un puternic agent anti-rugină, de aceea se spune că și Coca Cola se poate folosi pentru dizolvarea ruginii.

Doza zilnică recomandată: maxim 70 mg / kg corp.

Principala îngrijorare legată de acidul fosforic este cea a acidității. De exemplu, băuturi ca și Coca Cola sau Pepsi au un pH de ~2,5 (în mod interesant, Diet Coke are un pH un pic mai ridicat, de asemenea și restul băuturilor carbogazoase de genul Fanta, Sprite, Mountain Dew etc). Ca fapt divers, băutura Pepsi a fost numită astfel după pepsină, o enzimă digestivă din stomac. Dacă acest pH nu este periculos pentru stomac – acidul din stomac are un pH mai scăzut decât atât -, este în schimb suficient de scăzut pentru a afecta dentina și smalțul dinților. Un motiv în plus pentru a consuma băuturi răcoritoare cu moderație.

Coca Cola

(sursa fotografiei: Pixabay)